|
Comportamente prin Social Media |
|
|
Scris de valentin
|
Din seria Social Media, am citit mult în ultima vreme despre cum să ajung pe Facebook, Linkedin sau Twitter; cum să am mai mulți prieteni, cunoștințe sau cum să am mai mulți followers. Văd că tema asta se fac cursuri, training-uri, conferințe. Și e bine.
Dar ar mai trebui pus accentul și pe cum să te comporți odată ajuns acolo sau ce să faci să nu îți pierzi prietenii, cunoștințele, follower-șii.
În ultimele zile am tot testat conturi de twitter în speranța ca voi găsi și urmări din ce în ce mai multe persoane, renumite în domenii diverse și astfel voi învăța lucruri, voi afla despre evenimente sau concepte etc.
Din păcate am aflat despre el / despre ea ce bea, ce mănâncă, la ce se uită, ce spune x la TV, ce muzică ascultă, ce muzică ascultă vecinul, ce muzică ascultă acum (că e alta decât cea înainte de a menționa ce muzică ascultă vecinul). Am mai asistat și la înjurături dar și la reclame mascate (că na, tre’ să mănânce și el / ea o pâine – asta cu trimitere și la blogul Siminei). Și toate astea într-un ritm de 1 tweet pe minut.
Mai fac și eu greșeli. Folosind IE cu acceleratori de tip Share am tendința de a distribui o informație pe toate canalele pe care mă învârt. Mai exact Twitter, Facebook sau Linkedin (grupuri de interes pe care le administrez sau din care fac parte). Însă cu timpul am realizat că dacă o persoană mă urmărește pe toate cele trei canale, va fi de-a dreptul SPAM-uită de mine. Și atunci acum am grijă să evit acest act.
Știu! E ușor acum să distribui orice prin aceste rețele. Există TweetDeck și mai nou Outlook-ul va suporta conectarea cu Facebook. Dar dacă despre asta e Twitter și Facebook … eu mă las!
p.s. ia uite ce sfaturi interesante am găsit pe net (tot cu ajutorul Siminei):
Și mai e ceva ce îmi place. Urmăresc pe Twitter, Facebook, Linkedin persoane despre care știu că sunt angajate în poziții care nu au legătură cu promovarea sau social media. Și totuși postează pe aceste canale într-un ritm care mă determină să mă întreb când mai muncesc. Dar asta e o altă poveste … care oricum nu mă privește.
|
Home 
